Inimă de poet creștin
Este plan trimis divin,
Pentru tine, pentru mine
Și din Domnul care vine.

Nu-i ușor să fii poet,
Nu-i ușor să stai tu drept;
Dacă inima se-ndoaie,
Apa vieții curge-n vale.

Dacă tu vei bea din ea,
Viața ta se va schimba;
Vei fi blând și iubitor
Ca al nost' Mântuitor.

Deși nu poți fi perfect,
Căci toți au cât un defect,
Dar prin rugăciune multă,
Domnul Isus îl ascultă.

El te schimbă, modelează,
Viața veche o destramă,
Vasul îl cârpește bine
Ca să nu se mai dărâme.

Ca să fii un vas frumos,
Pentru oameni de folos,
Pentru frate, pentru soră,
Pentru cei ce te-nconjoară.

De aceea eu, ca om,
Sunt lipsit de majordom;
Sunt și slugă și ajutor
Pentru cei din viitor.

Care vor veni la Domnul,
Nu contează cine-i omul;
Toți vor fi eliberați
Și de Domnul ei iertați.

Doar prin pocăință multă
Va intra omul la nuntă;
Nu se intră zdrențuros,
Numai dacă vii de jos.

Omule, tu care-ai fi,
Care scrii chiar poezii,
Nimeni nu este perfect,
Decât Domnul Isus drept.

De aceea, vas frumos,
Ce te-a ridicat de jos,
Pocăiește-te acum,
Căci Domnul vine, e pe drum.

Inimă de poet creștin,
Care mă citești acum,
Eu sunt doar un simplu om,
Care sunt ca și un pom.

Eu sunt doar un mesager
Celor ce încă mai cer,
Și prin Duhul Sfânt, acum,
Spun: „Porniți-vă pe drum!”

Drumul cel spre mântuire,
Care este al nostru Mire,
Fiul Marelui Împărat,
Ce pentru noi El a fost dat.

Sacrificiul Lui Suprem,
Să-L respectăm, să vrem,
Să dorim să-L slujim,
Din inimă să-L iubim.

Căci ne-a iubit de dinainte,
Ca să scriu aceste cuvinte;
Merită Slava și adorarea,
Merită totul, căci e Tata.

Inimă de poet creștin,
Sunt doar om ce din El vin,
Ce prin Duhul Sfânt al Lui
I-am dat slavă Domnului.

De nu știi ce să mai faci,
Roagă-te, tu să nu taci;
Domnul este lângă tine,
Crezi tu oare că te aude?